Probably from a Vulgar Latin root *imbināre, from *bināre (“duplicate”) (compare Italian binare, Friulian imbinâ), from Latin bīnī. Alternatively, possibly from a related root*bināti (compare Italian binati (“twins”), Aromanian binats (“twins”)); the expected result in Romanian, *binați, may have been interpreted as a verbal adjective and crossed with îngemăna. A variant form înghina also exists, as well as an antonym desghina and variant dezbina, with various other etymologies having been proposed for each.[1]
a îmbina (third-person singular present îmbină, past participle îmbinat) 1st conjugation
| infinitive | a îmbina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îmbinând | ||||||
| past participle | îmbinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îmbin | îmbini | îmbină | îmbinăm | îmbinați | îmbină | |
| imperfect | îmbinam | îmbinai | îmbina | îmbinam | îmbinați | îmbinau | |
| simple perfect | îmbinai | îmbinași | îmbină | îmbinarăm | îmbinarăți | îmbinară | |
| pluperfect | îmbinasem | îmbinaseși | îmbinase | îmbinaserăm | îmbinaserăți | îmbinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îmbin | să îmbini | să îmbine | să îmbinăm | să îmbinați | să îmbine | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îmbină | îmbinați | |||||
| negative | nu îmbina | nu îmbinați | |||||