a îmboboci (third-person singular present îmbobocește, past participle îmbobocit) 4th conj.
infinitive | a îmboboci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmbobocind | ||||||
past participle | îmbobocit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmbobocesc | îmbobocești | îmbobocește | îmbobocim | îmbobociți | îmbobocesc | |
imperfect | îmboboceam | îmboboceai | îmbobocea | îmboboceam | îmboboceați | îmboboceau | |
simple perfect | îmbobocii | îmbobociși | îmboboci | îmbobocirăm | îmbobocirăți | îmbobociră | |
pluperfect | îmbobocisem | îmbobociseși | îmbobocise | îmbobociserăm | îmbobociserăți | îmbobociseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmbobocesc | să îmbobocești | să îmbobocească | să îmbobocim | să îmbobociți | să îmbobocească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmbobocește | îmbobociți | |||||
negative | nu îmboboci | nu îmbobociți |