a îmburghezi (third-person singular present îmburghezește, past participle îmburghezit) 4th conj.
infinitive | a îmburghezi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmburghezind | ||||||
past participle | îmburghezit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmburghezesc | îmburghezești | îmburghezește | îmburghezim | îmburgheziți | îmburghezesc | |
imperfect | îmburghezeam | îmburghezeai | îmburghezea | îmburghezeam | îmburghezeați | îmburghezeau | |
simple perfect | îmburghezii | îmburgheziși | îmburghezi | îmburghezirăm | îmburghezirăți | îmburgheziră | |
pluperfect | îmburghezisem | îmburgheziseși | îmburghezise | îmburgheziserăm | îmburgheziserăți | îmburgheziseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmburghezesc | să îmburghezești | să îmburghezească | să îmburghezim | să îmburgheziți | să îmburghezească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmburghezește | îmburgheziți | |||||
negative | nu îmburghezi | nu îmburgheziți |