a îmbăira (third-person singular present îmbairă, past participle îmbăirat) 1st conjugation
infinitive | a îmbăira | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmbăirând | ||||||
past participle | îmbăirat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmbăir | îmbăiri | îmbăiră | îmbăirăm | îmbăirați | îmbăiră | |
imperfect | îmbăiram | îmbăirai | îmbăira | îmbăiram | îmbăirați | îmbăirau | |
simple perfect | îmbăirai | îmbăirași | îmbăiră | îmbăirarăm | îmbăirarăți | îmbăirară | |
pluperfect | îmbăirasem | îmbăiraseși | îmbăirase | îmbăiraserăm | îmbăiraserăți | îmbăiraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmbăir | să îmbăiri | să îmbăire | să îmbăirăm | să îmbăirați | să îmbăire | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmbăiră | îmbăirați | |||||
negative | nu îmbăira | nu îmbăirați |