a împestrița (third-person singular present împestrițează, past participle împestrițat) 1st conj.
infinitive | a împestrița | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împestrițând | ||||||
past participle | împestrițat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împestrițez | împestrițezi | împestrițează | împestrițăm | împestrițați | împestrițează | |
imperfect | împestrițam | împestrițai | împestrița | împestrițam | împestrițați | împestrițau | |
simple perfect | împestrițai | împestrițași | împestriță | împestrițarăm | împestrițarăți | împestrițară | |
pluperfect | împestrițasem | împestrițaseși | împestrițase | împestrițaserăm | împestrițaserăți | împestrițaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împestrițez | să împestrițezi | să împestrițeze | să împestrițăm | să împestrițați | să împestrițeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împestrițează | împestrițați | |||||
negative | nu împestrița | nu împestrițați |