a împleteci (third-person singular present împletecește, past participle împletecit) 4th conjugation
infinitive | a împleteci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împletecind | ||||||
past participle | împletecit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împletecesc | împletecești | împletecește | împletecim | împleteciți | împletecesc | |
imperfect | împleteceam | împleteceai | împletecea | împleteceam | împleteceați | împleteceau | |
simple perfect | împletecii | împleteciși | împleteci | împletecirăm | împletecirăți | împleteciră | |
pluperfect | împletecisem | împleteciseși | împletecise | împleteciserăm | împleteciserăți | împleteciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împletecesc | să împletecești | să împletecească | să împletecim | să împleteciți | să împletecească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împletecește | împleteciți | |||||
negative | nu împleteci | nu împleteciți |