a împuternici (third-person singular present împuternicește, past participle împuternicit) 4th conj.
infinitive | a împuternici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împuternicind | ||||||
past participle | împuternicit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împuternicesc | împuternicești | împuternicește | împuternicim | împuterniciți | împuternicesc | |
imperfect | împuterniceam | împuterniceai | împuternicea | împuterniceam | împuterniceați | împuterniceau | |
simple perfect | împuternicii | împuterniciși | împuternici | împuternicirăm | împuternicirăți | împuterniciră | |
pluperfect | împuternicisem | împuterniciseși | împuternicise | împuterniciserăm | împuterniciserăți | împuterniciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împuternicesc | să împuternicești | să împuternicească | să împuternicim | să împuterniciți | să împuternicească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împuternicește | împuterniciți | |||||
negative | nu împuternici | nu împuterniciți |