a împuțina (third-person singular present împuținează, past participle împuținat) 1st conj.
infinitive | a împuțina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împuținând | ||||||
past participle | împuținat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împuținez | împuținezi | împuținează | împuținăm | împuținați | împuținează | |
imperfect | împuținam | împuținai | împuțina | împuținam | împuținați | împuținau | |
simple perfect | împuținai | împuținași | împuțină | împuținarăm | împuținarăți | împuținară | |
pluperfect | împuținasem | împuținaseși | împuținase | împuținaserăm | împuținaserăți | împuținaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împuținez | să împuținezi | să împuțineze | să împuținăm | să împuținați | să împuțineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împuținează | împuținați | |||||
negative | nu împuțina | nu împuținați |