From împăciuitor + -ist.
împăciuitorist m or n (feminine singular împăciuitoristă, masculine plural împăciuitoriști, feminine and neuter plural împăciuitoriste)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | împăciuitorist | împăciuitoristă | împăciuitoriști | împăciuitoriste | |||
definite | împăciuitoristul | împăciuitorista | împăciuitoriștii | împăciuitoristele | ||||
genitive- dative |
indefinite | împăciuitorist | împăciuitoriste | împăciuitoriști | împăciuitoriste | |||
definite | împăciuitoristului | împăciuitoristei | împăciuitoriștilor | împăciuitoristelor |