From în- + pai + -a, based on French empailler.
a împăia (third-person singular present împăiază, past participle împăiat) 1st conj.
infinitive | a împăia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împăind | ||||||
past participle | împăiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împăiez | împăiezi | împăiază | împăiem | împăiați | împăiază | |
imperfect | împăiam | împăiai | împăia | împăiam | împăiați | împăiau | |
simple perfect | împăiai | împăiași | împăie | împăiarăm | împăiarăți | împăiară | |
pluperfect | împăiasem | împăiaseși | împăiase | împăiaserăm | împăiaserăți | împăiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împăiez | să împăiezi | să împăieze | să împăiem | să împăiați | să împăieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împăiază | împăiați | |||||
negative | nu împăia | nu împăiați |