a împăiejena (third-person singular present împăiejenează, past participle împăiejenat) 1st conjugation
infinitive | a împăiejena | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împăiejenând | ||||||
past participle | împăiejenat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împăiejenez | împăiejenezi | împăiejenează | împăiejenăm | împăiejenați | împăiejenează | |
imperfect | împăiejenam | împăiejenai | împăiejena | împăiejenam | împăiejenați | împăiejenau | |
simple perfect | împăiejenai | împăiejenași | împăiejenă | împăiejenarăm | împăiejenarăți | împăiejenară | |
pluperfect | împăiejenasem | împăiejenaseși | împăiejenase | împăiejenaserăm | împăiejenaserăți | împăiejenaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împăiejenez | să împăiejenezi | să împăiejeneze | să împăiejenăm | să împăiejenați | să împăiejeneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împăiejenează | împăiejenați | |||||
negative | nu împăiejena | nu împăiejenați |