a împăienjeni (third-person singular present împăienjenește, past participle împăienjenit) 4th conj.
infinitive | a împăienjeni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împăienjenind | ||||||
past participle | împăienjenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împăienjenesc | împăienjenești | împăienjenește | împăienjenim | împăienjeniți | împăienjenesc | |
imperfect | împăienjeneam | împăienjeneai | împăienjenea | împăienjeneam | împăienjeneați | împăienjeneau | |
simple perfect | împăienjenii | împăienjeniși | împăienjeni | împăienjenirăm | împăienjenirăți | împăienjeniră | |
pluperfect | împăienjenisem | împăienjeniseși | împăienjenise | împăienjeniserăm | împăienjeniserăți | împăienjeniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împăienjenesc | să împăienjenești | să împăienjenească | să împăienjenim | să împăienjeniți | să împăienjenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împăienjenește | împăienjeniți | |||||
negative | nu împăienjeni | nu împăienjeniți |