a împăienjini (third-person singular present împăienjinește, past participle împăienjinit) 4th conj.
infinitive | a împăienjini | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împăienjinind | ||||||
past participle | împăienjinit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împăienjinesc | împăienjinești | împăienjinește | împăienjinim | împăienjiniți | împăienjinesc | |
imperfect | împăienjineam | împăienjineai | împăienjinea | împăienjineam | împăienjineați | împăienjineau | |
simple perfect | împăienjinii | împăienjiniși | împăienjini | împăienjinirăm | împăienjinirăți | împăienjiniră | |
pluperfect | împăienjinisem | împăienjiniseși | împăienjinise | împăienjiniserăm | împăienjiniserăți | împăienjiniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împăienjinesc | să împăienjinești | să împăienjinească | să împăienjinim | să împăienjiniți | să împăienjinească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împăienjinește | împăienjiniți | |||||
negative | nu împăienjini | nu împăienjiniți |