a împăinjeni (third-person singular present împăinjenește, past participle împăinjenit) 4th conj.
infinitive | a împăinjeni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împăinjenind | ||||||
past participle | împăinjenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împăinjenesc | împăinjenești | împăinjenește | împăinjenim | împăinjeniți | împăinjenesc | |
imperfect | împăinjeneam | împăinjeneai | împăinjenea | împăinjeneam | împăinjeneați | împăinjeneau | |
simple perfect | împăinjenii | împăinjeniși | împăinjeni | împăinjenirăm | împăinjenirăți | împăinjeniră | |
pluperfect | împăinjenisem | împăinjeniseși | împăinjenise | împăinjeniserăm | împăinjeniserăți | împăinjeniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împăinjenesc | să împăinjenești | să împăinjenească | să împăinjenim | să împăinjeniți | să împăinjenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împăinjenește | împăinjeniți | |||||
negative | nu împăinjeni | nu împăinjeniți |