a împătura (third-person singular present împăturează, past participle împăturat) 1st conj.
infinitive | a împătura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împăturând | ||||||
past participle | împăturat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împăturez | împăturezi | împăturează | împăturăm | împăturați | împăturează | |
imperfect | împăturam | împăturai | împătura | împăturam | împăturați | împăturau | |
simple perfect | împăturai | împăturași | împătură | împăturarăm | împăturarăți | împăturară | |
pluperfect | împăturasem | împăturaseși | împăturase | împăturaserăm | împăturaserăți | împăturaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împăturez | să împăturezi | să împătureze | să împăturăm | să împăturați | să împătureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împăturează | împăturați | |||||
negative | nu împătura | nu împăturați |