a înciripa (third-person singular present înciripează, past participle înciripat) 1st conj.
infinitive | a înciripa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înciripând | ||||||
past participle | înciripat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înciripez | înciripezi | înciripează | înciripăm | înciripați | înciripează | |
imperfect | înciripam | înciripai | înciripa | înciripam | înciripați | înciripau | |
simple perfect | înciripai | înciripași | înciripă | înciriparăm | înciriparăți | înciripară | |
pluperfect | înciripasem | înciripaseși | înciripase | înciripaserăm | înciripaserăți | înciripaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înciripez | să înciripezi | să înciripeze | să înciripăm | să înciripați | să înciripeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înciripează | înciripați | |||||
negative | nu înciripa | nu înciripați |