a încovriga (third-person singular present încovrigă, past participle încovrigat) 1st conjugation
infinitive | a încovriga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încovrigând | ||||||
past participle | încovrigat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încovrig | încovrigi | încovrigă | încovrigăm | încovrigați | încovrigă | |
imperfect | încovrigam | încovrigai | încovriga | încovrigam | încovrigați | încovrigau | |
simple perfect | încovrigai | încovrigași | încovrigă | încovrigarăm | încovrigarăți | încovrigară | |
pluperfect | încovrigasem | încovrigaseși | încovrigase | încovrigaserăm | încovrigaserăți | încovrigaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încovrig | să încovrigi | să încovrige | să încovrigăm | să încovrigați | să încovrige | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încovrigă | încovrigați | |||||
negative | nu încovriga | nu încovrigați |