a încrâncina (third-person singular present încrâncinează, past participle încrâncinat) 1st conj.
infinitive | a încrâncina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încrâncinând | ||||||
past participle | încrâncinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încrâncinez | încrâncinezi | încrâncinează | încrâncinăm | încrâncinați | încrâncinează | |
imperfect | încrâncinam | încrâncinai | încrâncina | încrâncinam | încrâncinați | încrâncinau | |
simple perfect | încrâncinai | încrâncinași | încrâncină | încrâncinarăm | încrâncinarăți | încrâncinară | |
pluperfect | încrâncinasem | încrâncinaseși | încrâncinase | încrâncinaserăm | încrâncinaserăți | încrâncinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încrâncinez | să încrâncinezi | să încrâncineze | să încrâncinăm | să încrâncinați | să încrâncineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încrâncinează | încrâncinați | |||||
negative | nu încrâncina | nu încrâncinați |