încuia

Hello, you have come here looking for the meaning of the word încuia. In DICTIOUS you will not only get to know all the dictionary meanings for the word încuia, but we will also tell you about its etymology, its characteristics and you will know how to say încuia in singular and plural. Everything you need to know about the word încuia you have here. The definition of the word încuia will help you to be more precise and correct when speaking or writing your texts. Knowing the definition ofîncuia, as well as those of other words, enriches your vocabulary and provides you with more and better linguistic resources.

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *incuneāre, from Latin cuneāre, present active infinitive of cuneō, ultimately from cuneus (“wedge”). Compare Albanian ngujoj. First attested in 1581.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.kuˈja/
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: în‧cu‧ia

Verb

a încuia (third-person singular present încuie, past participle încuiat) 1st conj.

  1. (transitive) to lock (a lock)
  2. (transitive, reflexive) to lock in (someone or oneself)
  3. (transitive, regional) to become constipated
  4. (transitive, colloquial) to leave someone unable to respond

Conjugation

    conjugation of încuia (first conjugation, no infix)
infinitive a încuia
gerund încuind
past participle încuiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încui încui încuie încuiem încuiați încuie
imperfect încuiam încuiai încuia încuiam încuiați încuiau
simple perfect încuiai încuiași încuie încuiarăm încuiarăți încuiară
pluperfect încuiasem încuiaseși încuiase încuiaserăm încuiaserăți încuiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încui să încui să încuie să încuiem să încuiați să încuie
imperative — tu — — voi —
affirmative încuie încuiați
negative nu încuia nu încuiați

Antonyms

Derived terms

References

Wikious
Boobota
Sagapedia