Unknown. Either from caier or from Vulgar Latin root *incavellāre, from Late Latin cavella.
a încăiera (third-person singular present încaieră, past participle încăierat) 1st conj.
infinitive | a încăiera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încăierând | ||||||
past participle | încăierat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încaier | încaieri | încaieră | încăierăm | încăierați | încaieră | |
imperfect | încăieram | încăierai | încăiera | încăieram | încăierați | încăierau | |
simple perfect | încăierai | încăierași | încăieră | încăierarăm | încăierarăți | încăierară | |
pluperfect | încăierasem | încăieraseși | încăierase | încăieraserăm | încăieraserăți | încăieraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încaier | să încaieri | să încaiere | să încăierăm | să încăierați | să încaiere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încaieră | încăierați | |||||
negative | nu încăiera | nu încăierați |