From îndeletnic, from îndelete.
a îndeletnici (third-person singular present îndeletnicește, past participle îndeletnicit) 4th conj.
infinitive | a îndeletnici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îndeletnicind | ||||||
past participle | îndeletnicit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îndeletnicesc | îndeletnicești | îndeletnicește | îndeletnicim | îndeletniciți | îndeletnicesc | |
imperfect | îndeletniceam | îndeletniceai | îndeletnicea | îndeletniceam | îndeletniceați | îndeletniceau | |
simple perfect | îndeletnicii | îndeletniciși | îndeletnici | îndeletnicirăm | îndeletnicirăți | îndeletniciră | |
pluperfect | îndeletnicisem | îndeletniciseși | îndeletnicise | îndeletniciserăm | îndeletniciserăți | îndeletniciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îndeletnicesc | să îndeletnicești | să îndeletnicească | să îndeletnicim | să îndeletniciți | să îndeletnicească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îndeletnicește | îndeletniciți | |||||
negative | nu îndeletnici | nu îndeletniciți |