a îndreptăți (third-person singular present îndreptățește, past participle îndreptățit) 4th conj.
infinitive | a îndreptăți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îndreptățind | ||||||
past participle | îndreptățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îndreptățesc | îndreptățești | îndreptățește | îndreptățim | îndreptățiți | îndreptățesc | |
imperfect | îndreptățeam | îndreptățeai | îndreptățea | îndreptățeam | îndreptățeați | îndreptățeau | |
simple perfect | îndreptății | îndreptățiși | îndreptăți | îndreptățirăm | îndreptățirăți | îndreptățiră | |
pluperfect | îndreptățisem | îndreptățiseși | îndreptățise | îndreptățiserăm | îndreptățiserăți | îndreptățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îndreptățesc | să îndreptățești | să îndreptățească | să îndreptățim | să îndreptățiți | să îndreptățească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îndreptățește | îndreptățiți | |||||
negative | nu îndreptăți | nu îndreptățiți |