a îndruga (third-person singular present îndrugă, past participle îndrugat) 1st conj.
infinitive | a îndruga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îndrugând | ||||||
past participle | îndrugat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îndrug | îndrugi | îndrugă | îndrugăm | îndrugați | îndrugă | |
imperfect | îndrugam | îndrugai | îndruga | îndrugam | îndrugați | îndrugau | |
simple perfect | îndrugai | îndrugași | îndrugă | îndrugarăm | îndrugarăți | îndrugară | |
pluperfect | îndrugasem | îndrugaseși | îndrugase | îndrugaserăm | îndrugaserăți | îndrugaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îndrug | să îndrugi | să îndruge | să îndrugăm | să îndrugați | să îndruge | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îndrugă | îndrugați | |||||
negative | nu îndruga | nu îndrugați |