a înduioșa (third-person singular present înduioșează, past participle înduioșat) 1st conj.
infinitive | a înduioșa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înduioșând | ||||||
past participle | înduioșat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înduioșez | înduioșezi | înduioșează | înduioșăm | înduioșați | înduioșează | |
imperfect | înduioșam | înduioșai | înduioșa | înduioșam | înduioșați | înduioșau | |
simple perfect | înduioșai | înduioșași | înduioșă | înduioșarăm | înduioșarăți | înduioșară | |
pluperfect | înduioșasem | înduioșaseși | înduioșase | înduioșaserăm | înduioșaserăți | înduioșaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înduioșez | să înduioșezi | să înduioșeze | să înduioșăm | să înduioșați | să înduioșeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înduioșează | înduioșați | |||||
negative | nu înduioșa | nu înduioșați |