a înființa (third-person singular present înființează, past participle înființat) 1st conj.
infinitive | a înființa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înființând | ||||||
past participle | înființat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înființez | înființezi | înființează | înființăm | înființați | înființează | |
imperfect | înființam | înființai | înființa | înființam | înființați | înființau | |
simple perfect | înființai | înființași | înființă | înființarăm | înființarăți | înființară | |
pluperfect | înființasem | înființaseși | înființase | înființaserăm | înființaserăți | înființaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înființez | să înființezi | să înființeze | să înființăm | să înființați | să înființeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înființează | înființați | |||||
negative | nu înființa | nu înființați |