a înfometa (third-person singular present înfometează, past participle înfometat) 1st conj.
infinitive | a înfometa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfometând | ||||||
past participle | înfometat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfometez | înfometezi | înfometează | înfometăm | înfometați | înfometează | |
imperfect | înfometam | înfometai | înfometa | înfometam | înfometați | înfometau | |
simple perfect | înfometai | înfometași | înfometă | înfometarăm | înfometarăți | înfometară | |
pluperfect | înfometasem | înfometaseși | înfometase | înfometaserăm | înfometaserăți | înfometaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfometez | să înfometezi | să înfometeze | să înfometăm | să înfometați | să înfometeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfometează | înfometați | |||||
negative | nu înfometa | nu înfometați |