înfrânge

Hello, you have come here looking for the meaning of the word înfrânge. In DICTIOUS you will not only get to know all the dictionary meanings for the word înfrânge, but we will also tell you about its etymology, its characteristics and you will know how to say înfrânge in singular and plural. Everything you need to know about the word înfrânge you have here. The definition of the word înfrânge will help you to be more precise and correct when speaking or writing your texts. Knowing the definition ofînfrânge, as well as those of other words, enriches your vocabulary and provides you with more and better linguistic resources.
See also: infrange

Romanian

Alternative forms

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *infrangere, from Latin infringere, present active infinitive of infringō, from in- + frangō. Equivalent to în- +‎ frânge. Compare Italian infrangere.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨnˈfrɨn.d͡ʒe/
  • Audio:(file)

Verb

a înfrânge (third-person singular present înfrânge, past participle înfrânt) 3rd conj.

  1. to defeat, overcome, vanquish
    Synonym: învinge
  2. to curb, stifle

Conjugation

    conjugation of înfrânge (third conjugation, past participle in -t)
infinitive a înfrânge
gerund înfrângând
past participle înfrânt
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înfrâng înfrângi înfrânge înfrângem înfrângeți înfrâng
imperfect înfrângeam înfrângeai înfrângea înfrângeam înfrângeați înfrângeau
simple perfect înfrânsei înfrânseși înfrânse înfrânserăm înfrânserăți înfrânseră
pluperfect înfrânsesem înfrânseseși înfrânsese înfrânseserăm înfrânseserăți înfrânseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înfrâng să înfrângi să înfrângă să înfrângem să înfrângeți să înfrângă
imperative — tu — — voi —
affirmative înfrânge înfrângeți
negative nu înfrânge nu înfrângeți

Derived terms

Wikious
Boobota
Sagapedia