From fumuri, plural of fum (“smoke”).
a înfumura (third-person singular present înfumurează, past participle înfumurat) 1st conj.
infinitive | a înfumura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfumurând | ||||||
past participle | înfumurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfumurez | înfumurezi | înfumurează | înfumurăm | înfumurați | înfumurează | |
imperfect | înfumuram | înfumurai | înfumura | înfumuram | înfumurați | înfumurau | |
simple perfect | înfumurai | înfumurași | înfumură | înfumurarăm | înfumurarăți | înfumurară | |
pluperfect | înfumurasem | înfumuraseși | înfumurase | înfumuraserăm | înfumuraserăți | înfumuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfumurez | să înfumurezi | să înfumureze | să înfumurăm | să înfumurați | să înfumureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfumurează | înfumurați | |||||
negative | nu înfumura | nu înfumurați |