From în + gâmfă. Less likely from a Vulgar Latin *inconflāre, from conflāre.
a îngâmfa (third-person singular present îngâmfă, past participle îngâmfat) 1st conj.
infinitive | a îngâmfa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îngâmfând | ||||||
past participle | îngâmfat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îngâmf | îngâmfi | îngâmfă | îngâmfăm | îngâmfați | îngâmfă | |
imperfect | îngâmfam | îngâmfai | îngâmfa | îngâmfam | îngâmfați | îngâmfau | |
simple perfect | îngâmfai | îngâmfași | îngâmfă | îngâmfarăm | îngâmfarăți | îngâmfară | |
pluperfect | îngâmfasem | îngâmfaseși | îngâmfase | îngâmfaserăm | îngâmfaserăți | îngâmfaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îngâmf | să îngâmfi | să îngâmfe | să îngâmfăm | să îngâmfați | să îngâmfe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îngâmfă | îngâmfați | |||||
negative | nu îngâmfa | nu îngâmfați |