Borrowed from Hungarian engedni, infinitive of enged.
Audio: | (file) |
a îngădui (third-person singular present îngăduie, past participle îngăduit) 4th conj.
infinitive | a îngădui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îngăduind | ||||||
past participle | îngăduit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îngădui | îngădui | îngăduie | îngăduim | îngăduiți | îngăduie | |
imperfect | îngăduiam | îngăduiai | îngăduia | îngăduiam | îngăduiați | îngăduiau | |
simple perfect | îngăduii | îngăduiși | îngădui | îngăduirăm | îngăduirăți | îngăduiră | |
pluperfect | îngăduisem | îngăduiseși | îngăduise | îngăduiserăm | îngăduiserăți | îngăduiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îngădui | să îngădui | să îngăduie | să îngăduim | să îngăduiți | să îngăduie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îngăduie | îngăduiți | |||||
negative | nu îngădui | nu îngăduiți |