Borrowed from French immatriculer.
a înmatricula (third-person singular present înmatriculează, past participle înmatriculat) 1st conj.
infinitive | a înmatricula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înmatriculând | ||||||
past participle | înmatriculat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înmatriculez | înmatriculezi | înmatriculează | înmatriculăm | înmatriculați | înmatriculează | |
imperfect | înmatriculam | înmatriculai | înmatricula | înmatriculam | înmatriculați | înmatriculau | |
simple perfect | înmatriculai | înmatriculași | înmatriculă | înmatricularăm | înmatricularăți | înmatriculară | |
pluperfect | înmatriculasem | înmatriculaseși | înmatriculase | înmatriculaserăm | înmatriculaserăți | înmatriculaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înmatriculez | să înmatriculezi | să înmatriculeze | să înmatriculăm | să înmatriculați | să înmatriculeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înmatriculează | înmatriculați | |||||
negative | nu înmatricula | nu înmatriculați |