a înmii (third-person singular present înmiește, past participle înmiit) 4th conjugation
infinitive | a înmii | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înmiind | ||||||
past participle | înmiit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înmiesc | înmiești | înmiește | înmiim | înmiiți | înmiesc | |
imperfect | înmiam | înmiai | înmia | înmiam | înmiați | înmiau | |
simple perfect | înmiii | înmiiși | înmii | înmiirăm | înmiirăți | înmiiră | |
pluperfect | înmiisem | înmiiseși | înmiise | înmiiserăm | înmiiserăți | înmiiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înmiesc | să înmiești | să înmiască | să înmiim | să înmiiți | să înmiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înmiește | înmiiți | |||||
negative | nu înmii | nu înmiiți |