a înmlădia (third-person singular present înmlădiază, past participle înmlădiat) 1st conj.
infinitive | a înmlădia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înmlădiind | ||||||
past participle | înmlădiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înmlădiez | înmlădiezi | înmlădiază | înmlădiem | înmlădiați | înmlădiază | |
imperfect | înmlădiam | înmlădiai | înmlădia | înmlădiam | înmlădiați | înmlădiau | |
simple perfect | înmlădiai | înmlădiași | înmlădie | înmlădiarăm | înmlădiarăți | înmlădiară | |
pluperfect | înmlădiasem | înmlădiaseși | înmlădiase | înmlădiaserăm | înmlădiaserăți | înmlădiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înmlădiez | să înmlădiezi | să înmlădieze | să înmlădiem | să înmlădiați | să înmlădieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înmlădiază | înmlădiați | |||||
negative | nu înmlădia | nu înmlădiați |