a înseila (third-person singular present înseilează, past participle înseilat) 1st conj.
infinitive | a înseila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înseilând | ||||||
past participle | înseilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înseilez | înseilezi | înseilează | înseilăm | înseilați | înseilează | |
imperfect | înseilam | înseilai | înseila | înseilam | înseilați | înseilau | |
simple perfect | înseilai | înseilași | înseilă | înseilarăm | înseilarăți | înseilară | |
pluperfect | înseilasem | înseilaseși | înseilase | înseilaserăm | înseilaserăți | înseilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înseilez | să înseilezi | să înseileze | să înseilăm | să înseilați | să înseileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înseilează | înseilați | |||||
negative | nu înseila | nu înseilați |