a însufleți (third-person singular present însuflețește, past participle însuflețit) 4th conj.
infinitive | a însufleți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | însuflețind | ||||||
past participle | însuflețit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | însuflețesc | însuflețești | însuflețește | însuflețim | însuflețiți | însuflețesc | |
imperfect | însuflețeam | însuflețeai | însuflețea | însuflețeam | însuflețeați | însuflețeau | |
simple perfect | însufleții | însuflețiși | însufleți | însuflețirăm | însuflețirăți | însuflețiră | |
pluperfect | însuflețisem | însuflețiseși | însuflețise | însuflețiserăm | însuflețiserăți | însuflețiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să însuflețesc | să însuflețești | să însuflețească | să însuflețim | să însuflețiți | să însuflețească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | însuflețește | însuflețiți | |||||
negative | nu însufleți | nu însuflețiți |