Past participle of întemeia.
întemeiat
întemeiat m or n (feminine singular întemeiată, masculine plural întemeiați, feminine and neuter plural întemeiate)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative/ accusative |
indefinite | întemeiat | întemeiată | întemeiați | întemeiate | |||
definite | întemeiatul | întemeiata | întemeiații | întemeiatele | ||||
genitive/ dative |
indefinite | întemeiat | întemeiate | întemeiați | întemeiate | |||
definite | întemeiatului | întemeiatei | întemeiaților | întemeiatilor |