Inherited from Vulgar Latin *intītiō, from Latin tītiō (“firebrand”).
a înteți (third-person singular present întețește, past participle întețit) 4th conj.
infinitive | a înteți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întețind | ||||||
past participle | întețit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întețesc | întețești | întețește | întețim | întețiți | întețesc | |
imperfect | întețeam | întețeai | întețea | întețeam | întețeați | întețeau | |
simple perfect | înteții | întețiși | înteți | întețirăm | întețirăți | întețiră | |
pluperfect | întețisem | întețiseși | întețise | întețiserăm | întețiserăți | întețiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întețesc | să întețești | să întețească | să întețim | să întețiți | să întețească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întețește | întețiți | |||||
negative | nu înteți | nu întețiți |