Inherited from Late Latin intingere, present active infinitive of intingō, from Latin tingō.
a întinge (third-person singular present întinge, past participle întins) 3rd conj.
infinitive | a întinge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întingând | ||||||
past participle | întins | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înting | întingi | întinge | întingem | întingeți | înting | |
imperfect | întingeam | întingeai | întingea | întingeam | întingeați | întingeau | |
simple perfect | întinsei | întinseși | întinse | întinserăm | întinserăți | întinseră | |
pluperfect | întinsesem | întinseseși | întinsese | întinseserăm | întinseserăți | întinseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înting | să întingi | să întingă | să întingem | să întingeți | să întingă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întinge | întingeți | |||||
negative | nu întinge | nu întingeți |