a întipări (third-person singular present întipărește, past participle întipărit) 4th conj.
infinitive | a întipări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întipărind | ||||||
past participle | întipărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întipăresc | întipărești | întipărește | întipărim | întipăriți | întipăresc | |
imperfect | întipăream | întipăreai | întipărea | întipăream | întipăreați | întipăreau | |
simple perfect | întipării | întipăriși | întipări | întipărirăm | întipărirăți | întipăriră | |
pluperfect | întipărisem | întipăriseși | întipărise | întipăriserăm | întipăriserăți | întipăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întipăresc | să întipărești | să întipărească | să întipărim | să întipăriți | să întipărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întipărește | întipăriți | |||||
negative | nu întipări | nu întipăriți |