Inherited from Vulgar Latin *intorcĕre, from Latin torquēre (cf. also intorquēre).
a întoarce (third-person singular present întoarce, past participle întors) 3rd conj.
infinitive | a întoarce | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întorcând | ||||||
past participle | întors | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întorc | întorci | întoarce | întoarcem | întoarceți | întorc | |
imperfect | întorceam | întorceai | întorcea | întorceam | întorceați | întorceau | |
simple perfect | întorsei | întorseși | întoarse | întoarserăm | întoarserăți | întoarseră | |
pluperfect | întorsesem | întorseseși | întorsese | întorseserăm | întorseserăți | întorseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întorc | să întorci | să întoarcă | să întoarcem | să întoarceți | să întoarcă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întoarce | întoarceți | |||||
negative | nu întoarce | nu întoarceți |