a întorloca (third-person singular present întorloacă, past participle întorlocat) 1st conjugation
infinitive | a întorloca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întorlocând | ||||||
past participle | întorlocat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întorloc | întorloci | întorlocă | întorlocăm | întorlocați | întorlocă | |
imperfect | întorlocam | întorlocai | întorloca | întorlocam | întorlocați | întorlocau | |
simple perfect | întorlocai | întorlocași | întorlocă | întorlocarăm | întorlocarăți | întorlocară | |
pluperfect | întorlocasem | întorlocaseși | întorlocase | întorlocaserăm | întorlocaserăți | întorlocaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întorloc | să întorloci | să întorloce | să întorlocăm | să întorlocați | să întorloce | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întorlocă | întorlocați | |||||
negative | nu întorloca | nu întorlocați |