a întrebuința (third-person singular present întrebuințează, past participle întrebuințat) 1st conj.
infinitive | a întrebuința | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întrebuințând | ||||||
past participle | întrebuințat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întrebuințez | întrebuințezi | întrebuințează | întrebuințăm | întrebuințați | întrebuințează | |
imperfect | întrebuințam | întrebuințai | întrebuința | întrebuințam | întrebuințați | întrebuințau | |
simple perfect | întrebuințai | întrebuințași | întrebuință | întrebuințarăm | întrebuințarăți | întrebuințară | |
pluperfect | întrebuințasem | întrebuințaseși | întrebuințase | întrebuințaserăm | întrebuințaserăți | întrebuințaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întrebuințez | să întrebuințezi | să întrebuințeze | să întrebuințăm | să întrebuințați | să întrebuințeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întrebuințează | întrebuințați | |||||
negative | nu întrebuința | nu întrebuințați |