Inherited from Vulgar Latin *intunicāre, from Latin tunicāre, present active infinitive of tunicō (“cover with a tunic”), from tunica (“tunic”). Compare Aromanian ãntunic, ãntunicari. Compare also Italian intonicare, Spanish entunicar (which were internal formations).
Audio: | (file) |
a întuneca (third-person singular present întunecă, past participle întunecat) 1st conj.
infinitive | a întuneca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întunecând | ||||||
past participle | întunecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întunec | întuneci | întunecă | întunecăm | întunecați | întunecă | |
imperfect | întunecam | întunecai | întuneca | întunecam | întunecați | întunecau | |
simple perfect | întunecai | întunecași | întunecă | întunecarăm | întunecarăți | întunecară | |
pluperfect | întunecasem | întunecaseși | întunecase | întunecaserăm | întunecaserăți | întunecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întunec | să întuneci | să întunece | să întunecăm | să întunecați | să întunece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întunecă | întunecați | |||||
negative | nu întuneca | nu întunecați |