Probably from Vulgar Latin *intenebricāre (attested in Medieval Latin), from Latin tenebricus. The original form may have been *întenerica before being influenced phonetically by or confused with the probably unrelated but coincidentally similar întuneca. [1]
a întunereca (third-person singular present întunerecă, past participle întunerecat) 1st conj.
| infinitive | a întunereca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întunerecând | ||||||
| past participle | întunerecat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întunerec | întunereci | întunerecă | întunerecăm | întunerecați | întunerecă | |
| imperfect | întunerecam | întunerecai | întunereca | întunerecam | întunerecați | întunerecau | |
| simple perfect | întunerecai | întunerecași | întunerecă | întunerecarăm | întunerecarăți | întunerecară | |
| pluperfect | întunerecasem | întunerecaseși | întunerecase | întunerecaserăm | întunerecaserăți | întunerecaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întunerec | să întunereci | să întunerece | să întunerecăm | să întunerecați | să întunerece | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întunerecă | întunerecați | |||||
| negative | nu întunereca | nu întunerecați | |||||