a învrednici (third-person singular present învrednicește, past participle învrednicit) 4th conj.
infinitive | a învrednici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învrednicind | ||||||
past participle | învrednicit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | învrednicesc | învrednicești | învrednicește | învrednicim | învredniciți | învrednicesc | |
imperfect | învredniceam | învredniceai | învrednicea | învredniceam | învredniceați | învredniceau | |
simple perfect | învrednicii | învredniciși | învrednici | învrednicirăm | învrednicirăți | învredniciră | |
pluperfect | învrednicisem | învredniciseși | învrednicise | învredniciserăm | învredniciserăți | învredniciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să învrednicesc | să învrednicești | să învrednicească | să învrednicim | să învredniciți | să învrednicească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învrednicește | învredniciți | |||||
negative | nu învrednici | nu învredniciți |