Inherited from Latin intelligere, variant of intellegere, present active infinitive of intellegō (“understand”); compare Aromanian ntsileg, Megleno-Romanian ạnțileg, cf. also Albanian dëgjoj (disputed), Romansch encleger.
a înțelege (third-person singular present înțelege, past participle înțeles) 3rd conj.
infinitive | a înțelege | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înțelegând | ||||||
past participle | înțeles | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înțeleg | înțelegi | înțelege | înțelegem | înțelegeți | înțeleg | |
imperfect | înțelegeam | înțelegeai | înțelegea | înțelegeam | înțelegeați | înțelegeau | |
simple perfect | înțelesei | înțeleseși | înțelese | înțeleserăm | înțeleserăți | înțeleseră | |
pluperfect | înțelesesem | înțeleseseși | înțelesese | înțeleseserăm | înțeleseserăți | înțeleseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înțeleg | să înțelegi | să înțeleagă | să înțelegem | să înțelegeți | să înțeleagă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înțelege | înțelegeți | |||||
negative | nu înțelege | nu înțelegeți |