From șmotru.
a șmotri (third-person singular present șmotrește, past participle șmotrit) 4th conjugation
infinitive | a șmotri | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șmotrind | ||||||
past participle | șmotrit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șmotresc | șmotrești | șmotrește | șmotrim | șmotriți | șmotresc | |
imperfect | șmotream | șmotreai | șmotrea | șmotream | șmotreați | șmotreau | |
simple perfect | șmotrii | șmotriși | șmotri | șmotrirăm | șmotrirăți | șmotriră | |
pluperfect | șmotrisem | șmotriseși | șmotrise | șmotriserăm | șmotriserăți | șmotriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șmotresc | să șmotrești | să șmotrească | să șmotrim | să șmotriți | să șmotrească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șmotrește | șmotriți | |||||
negative | nu șmotri | nu șmotriți |