a șoma (third-person singular present șomează, past participle șomat) 1st conj.
infinitive | a șoma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șomând | ||||||
past participle | șomat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șomez | șomezi | șomează | șomăm | șomați | șomează | |
imperfect | șomam | șomai | șoma | șomam | șomați | șomau | |
simple perfect | șomai | șomași | șomă | șomarăm | șomarăți | șomară | |
pluperfect | șomasem | șomaseși | șomase | șomaserăm | șomaserăți | șomaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șomez | să șomezi | să șomeze | să șomăm | să șomați | să șomeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șomează | șomați | |||||
negative | nu șoma | nu șomați |