a șperțui (third-person singular present șperțuiește, past participle șperțuit) 4th conj.
infinitive | a șperțui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șperțuind | ||||||
past participle | șperțuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șperțuiesc | șperțuiești | șperțuiește | șperțuim | șperțuiți | șperțuiesc | |
imperfect | șperțuiam | șperțuiai | șperțuia | șperțuiam | șperțuiați | șperțuiau | |
simple perfect | șperțuii | șperțuiși | șperțui | șperțuirăm | șperțuirăți | șperțuiră | |
pluperfect | șperțuisem | șperțuiseși | șperțuise | șperțuiserăm | șperțuiserăți | șperțuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șperțuiesc | să șperțuiești | să șperțuiască | să șperțuim | să șperțuiți | să șperțuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șperțuiește | șperțuiți | |||||
negative | nu șperțui | nu șperțuiți |