From ștampilă.
a ștampila (third-person singular present ștampilează, past participle ștampilat) 1st conj.
infinitive | a ștampila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ștampilând | ||||||
past participle | ștampilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ștampilez | ștampilezi | ștampilează | ștampilăm | ștampilați | ștampilează | |
imperfect | ștampilam | ștampilai | ștampila | ștampilam | ștampilați | ștampilau | |
simple perfect | ștampilai | ștampilași | ștampilă | ștampilarăm | ștampilarăți | ștampilară | |
pluperfect | ștampilasem | ștampilaseși | ștampilase | ștampilaserăm | ștampilaserăți | ștampilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ștampilez | să ștampilezi | să ștampileze | să ștampilăm | să ștampilați | să ștampileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ștampilează | ștampilați | |||||
negative | nu ștampila | nu ștampilați |